„Prozele scrise de Alina Beiu-Desliu pe marginea insomniilor – crosete rafinat-subtile ale unei Penelope moderne – ne fac sa credem ca asistam la un spectacol unic, de o remarcabila densitate ideatica si stilistica, spectacol in timpul caruia eul auctorial/eul poetic, pentru a prinde de trena mesajelor incifrate cat mai multe sensuri, ganduri, rascruci obsesiv-ontice, isi arboreaza fara voie – in siajul nietzscheean – alte si alte masti: cea a ego-ului impatimit de sunete, cautand in muzica lui Bach, in nocturnele lui Chopin etc. nu atat alinare, nu atat implinire, cat alte pretexte de a accede spre lucruri imposibil de priceput…” (Aura Christi).