„E dificil sa incadrezi undeva, intr-o anume familie sau modalitate, poezia Liviei Nemteanu... poezia unei inteligente glaciale, distante. Un sarcasm de excelenta calitate polarizeaza sensibilitatea acestei poete; pana si viselor sale, strict feminine, li se aplica acelasi bici neiertator al analizei.
O poeta care se descopera in permanenta, care-si scruteaza propriile gesturi, cautandu-le si scunzandu-le in acelasi timp, din pudoare, desigur, determinismele - ca sa obtina acel rar si pretios, si atat de propriu poeziei, fals determinism.”
Mircea Ciobanu